Nu imi place sa privesc in urma.Atatea greseli,atatea amintiri neplacute care parca stau sa le umbreasca pe cele frumoase.Si totusi le pastram pe toate ,si uneori ne aducem aminte numai de cele rele,iar pe cele bune le omitem.Prezentul ma dezamageste uneori.Nu e totul cum as vrea sa fie.Imi fac mult prea multe sperante,traiesc prea multe dezamagiri.Nimic nu e la locul lui.Mai nimic nu e cum as vrea eu sa fie.
Iar cand ma gandesc la viitor,parca o fac cu o oarecare groaza.Mi-e frica de necunoscut,de ce se va mai intampla.Daca din rau ,mergi in mai rau?
Ironia vietii este ca aproape nici o lectie nu o inveti razand, ci plangand.
I love hate the way you lie!
Ai dreptate, dar trebuie sa incerci sa fi mai optimista si sa te gandesti la viitor ca la un lucru bun, nu ca la cel mai urat cosmar al tau...Sper sa fie totul ok ca tu sa-ti recastigi increderea in tine:*
RăspundețiȘtergerePai Dumnezeu pana mori te tot invata, si nici atunci nu esti complet invatat. Cum zicea si Gabriela trebuie sa ai incredere in tine, oricum ce tre sa se intample...se intampla si frica e primul lucru care trebuie sa dispara din viata fiecaruia. Ia atitudine!
RăspundețiȘtergerePrezentul,precum si viitorul,nu sunt intotdeauna cum am vrea noi sa fie; de aceea suntem intr'un fel obligati sa credem in propria persoana :)
RăspundețiȘtergereDaruim ani vietii si nu viata anilor.
RăspundețiȘtergere